Telescopul lui Kepler si telescopul lui Galileo

Telescopul lui Kepler si telescopul lui Galileo

Intelegerea functionarii telescoapelor lui Kepler si Galileo este obiectivul experimentului. Telescoapele sunt dispuse astfel incat punctul focal al obiectivului sa coincida cu punctul focal al ocularului. Sunt evidentiate doua tipuri principale: telescopul lui Galileo, care foloseste o lentila dispersiva ca ocular si produce o imagine dreapta, si telescopul lui Kepler, care produce o imagine inversata datorita folosirii unei lentile colectoare ca ocular. In ambele cazuri, magnificatia totala poate fi determinata.

Obiectivele experimentului:

• Verificarea faptului ca lungimea unui telescop este data de suma distantelor focale ale obiectivului si ale ocularului.
• Determinarea magnificatiei unui telescop.

Principiile de baza:

Unghiul de vizualizare determina dimensiunea imaginii pe retina ochiului. Exista doua motive principale pentru care unghiul de vizualizare ϕ este prea mic (adica obiectul nu poate fi vazut ca o imagine clara pe retina ochiului):

dimensiunea obiectului este prea mica sau distanta la care se afla obiectul este prea mare.

Telescopul utilizeaza lentile convergente atat pentru obiectiv, cat si pentru ocular. Inlocuirea ocularului L2 cu o lentila divergenta conduce la telescopul lui Galileo. Spre deosebire de telescopul lui Kepler, nu se formeaza o imagine intermediara reala. Fasciculul convergent este facut divergent de ocular inainte de a se forma o imagine de catre obiectiv. Imaginea virtuala rezultata este marita si nu este inversata in raport cu obiectul indepartat. Punctele focale ale obiectivului si ale ocularului coincid in directia ochiului.

Experimentul exploreaza aceste caracteristici pentru a oferi o intelegere mai profunda a modului in care telescoapele functioneaza si cum variaza proprietatile acestora in functie de configurare