Experimentul Franck-Hertz
Contextul si Importanta Experimentului:
In 1914, fizicienii James Franck si Gustav Hertz au raportat observarea emisiei discontinue de energie atunci cand electronii treceau prin vaporii de mercur, rezultand emisia liniei spectrale ultraviolete (λ = 254 nm) a mercurului. Acest experiment a fost ulterior recunoscut de Niels Bohr si a sustinut modelul sau atomic. Deexcitatia atomilor de neon poate avea loc indirect prin stari intermediare, cu emisia de fotoni. In acest proces, fotoni au o lungime de unda in intervalul vizibil intre rosu si verde. Lumina emisa poate fi astfel observata cu ochiul liber. Intre grilele G1 si G2 se pot observa straturi luminoase rosiatice, distinct separate unul de celalalt, iar numarul lor creste odata cu cresterea tensiunii. Acestea sunt zone de densitate mare de excitatie, in care atomii excitati emit lumina spectrala.
Obiectivele Experimentului:
- Observarea emisiei discontinue de energie la trecerea electronilor prin vapori de mercur.
- Studierea liniei spectrale ultraviolete (λ = 254 nm) a mercurului.
- Ilustrarea conceptelor de excitatie si deexcitatie intr-un mediu atomic.
- Confirmarea modelului atomic propus de Niels Bohr.
Detalii Tehnice ale Experimentului:
Experimentul Franck-Hertz implica trecerea electronilor printr-un mediu de vapori de mercur si observarea fenomenelor de excitatie si deexcitatie care au loc in timpul acestui proces. Prin masurarea emisiei de lumina si analiza sa spectala, experimentul confirma natura discreta a nivelurilor de energie in atomi si valideaza modelul atomic propus de Bohr.
Relevanta Academica:
Experimentul Franck-Hertz este un pilon in intelegerea comportamentului particulelor subatomice si a nivelurilor lor de energie discrete. Aceasta experienta a fost esentiala in dezvoltarea teoriei cuantice si a avut un impact semnificativ in domeniul fizicii atomice si subatomice.