Experimentul Franck-Hertz cu neon – Inregistrare cu osciloscopul

Experimentul Franck-Hertz cu neon – Inregistrare cu osciloscopul

Experimentele P6.2.4.3 si P6.2.4.4 ale Experimentului Franck-Hertz cu neon difera doar in metodele de inregistrare si evaluare a datelor masuratorilor. In ambele variante, atomii de neon sunt inchisi intr-un tub de sticla cu patru electrozi: catodul K, electroda de control de tip grila G1, grila de accelerare G2 si electrodul tinta A. Asemenea Experimentului Franck-Hertz cu mercur, tensiunea de accelerare U este crescuta continuu, iar curentul I al electronilor care reusesc sa depaseasca tensiunea opusa dintre G2 si A si sa ajunga la tinta este masurat. Curentul tinta este intotdeauna cel mai scazut atunci cand energia cinematica in fata grilei G2 este exact suficienta pentru excitatia prin coliziune a atomilor de neon si creste din nou odata cu tensiunea de accelerare. Se pot observa straturi luminoase rosii distinct separate intre grilele G1 si G2; numarul lor creste odata cu tensiunea. Acestea sunt zone cu o densitate mare de excitatie, in care atomii excitati emit lumina in spectrul vizibil.

Detalii Tehnice ale Experimentului:

Experimentul Franck-Hertz cu neon implica masurarea excitatiei si deexcitatiei discrete ale atomilor de neon ca rezultat al coliziunilor inelastice cu electronii. Acest experiment furnizeaza o Franck-Hertz curve specifica pentru neon si permite observarea liniilor spectrale Ne rezultate din excitatia prin coliziune electronica a atomilor de neon. Prin aceasta metoda, fenomenul de luminozitate poate fi identificat si explicat in termeni de probabilitate mare de excitatie in straturile observate.

Relevanta Academica:

Experimentul Franck-Hertz cu neon inregistrat si evaluat cu un osciloscop ofera o intelegere clara si vizuala a conceptelor de excitatie si deexcitatie cuantice. Aceasta experimentare ajuta studentii sa asimileze teoria cuantica in contextul comportamentului atomilor de neon.