Determinarea presiunii osmotice a unei solutii de zahar

Determinarea presiunii osmotice a unei solutii de zahar

Experimentul Determinarea presiunii osmotice a unei solutii de zahar utilizeaza un osmometru pentru a demonstra principiul osmozei. Acest proces joaca un rol cheie in reglarea volumului si apei din celule. Cele doua camere ale osmometrului contin concentratii diferite ale unei solutii si sunt separate printr-o membrana semipermeabila. Solventul patrunde osmotic in solutia cu concentratie mai mare, ridicand nivelul lichidului in acea solutie in sistemul deschis. Cu cat este mai mare concentratia solutiei, cu atat mai mare este influxul de apa. Procesul incetineste pana cand presiunea hidrostatica a coloanei de apa din tubul capilar este exact egala cu presiunea osmotica.

Scopurile Experimentului:

• Intelegerea principiului osmozei.
• Intelegerea osmozei ca un caz special de difuzie.
• Intelegerea proceselor de transport in celule.
• Calcularea presiunii osmotice si a presiunii hidrostatice.

Principii:

In solutii, toate particulele sunt intr-o miscare constanta. Acest lucru este numit „miscare moleculara Browniana”. Cand exista gradienti de concentratie in solutii, acestia sunt compensati de miscarea particulelor. Pe baza miscarii moleculare Browniana, nu este necesara energie pentru a avea loc aceasta miscare si ceea ce se intampla este un transport pasiv de masa. Aceasta echilibrare spontana a concentratiei care are loc intr-un spatiu specific este numita difuzie.

Daca doua solutii cu concentratii diferite sunt separate spatial printr-o membrana permeabila, va aparea o compensatie de concentratie directionata. Aceasta este un caz special de difuzie, numit osmoza. Osmoza provine din limba greaca si inseamna patrundere, impact, impuls.

Compensatia directa a concentratiei are loc astfel incat moleculele de apa migreaza din solutia cu concentratie mai mica in directia solutiei cu concentratie mai mare printr-o membrana. Aceasta membrana este permeabila doar pentru molecule mici, cum ar fi apa. Moleculele mari, cum ar fi sarea sau zaharul, nu pot difuza prin ea si sunt retinute. Membrana este, prin urmare, semipermeabila.

Concluzie:

Acest experiment ilustreaza modul in care osmoza functioneaza intr-un sistem controlat si explica fenomenul difuziei selective prin membrana semipermeabila. Intelegerea acestor procese este esentiala in biologie si chimie, in special in contextul reglarii homeostaziei in organismele vii. Principiile osmozei sunt fundamentale pentru intelegerea modului in care substantele patrund si parasesc celulele si sunt esentiale pentru domenii precum biologia celulara si fiziologia organismelor.