Crearea hologramelor de transmisie pe placa de baza optica laser

Crearea hologramelor de transmisie pe placa de baza optica laser

Experimentul Crearea hologramelor de transmisie pe placa de baza optica laser se concentreaza pe crearea hologramelor de transmisie si reconstructia acestora. Acest proces implica utilizarea unui laser cu clasificare de protectie 2 pentru a minimiza riscul de deteriorare a ochilor pentru experimentator. Atat hologramele de amplitudine, cat si cele de faza pot fi create prin variatii simple ale procesarii fotochimice a filmului expus.

Obiectivele Experimentului:

• Crearea hologramelor de transmisie: Participantii vor invata tehnica de a crea holograme de transmisie, o modalitate avansata de inregistrare a informatiei vizuale.
• Intelegerea diferentelor dintre hologramele de amplitudine si cele de faza: Experimentul ofera o perspectiva detaliata asupra acestor tipuri de holograme si a procesarii fotochimice, dezvaluind subtilitatile acestor tehnologii complexe.
• Reconstructia hologramelor de transmisie: Participantii vor explora reconstructia hologramelor create, intelegand procesul de readucere la viata a informatiei vizuale inregistrate in mod tridimensional.

Principii:

In fotografie, imaginea obiectului de fotografiat este fixata pe film. In holografie, insa, undele de lumina reflectate de suprafata obiectului sunt stocate. Filmul inregistreaza nu numai amplitudinea radiatiei undelor, ci si faza acestora. Astfel, holograma poate inregistra pozitia fiecarui punct al obiectului in spatiu.

Pentru a crea un hologram, un fascicul laser este divizat intr-un fascicul pentru obiect si un fascicul de referinta, apoi largit. Fascicul pentru obiect ilumineaza obiectul. Lumina reflectata de obiect este canalizata catre un film, unde coincizeaza cu fascicul de referinta, care este coerent cu ea si incident dintr-un unghi diferit. Interferenta rezultata produce holograma, un model neregulat de pete intunecate, vartejuri si inele, care pe suprafata nu are nicio asemanare cu obiectul pe care ar trebui sa-l reprezinte.

In momentul reconstruirii hologramei, un fascicul de lumina corespunzator fasciculului de referinta este difractat pe modelul microscopic de interferenta intr-un mod astfel incat undele difractate sunt practic identice cu undele initial reflectate de obiect. Astfel, observatorul poate vedea o imagine tridimensionala.

Depinzand de modul in care este tratat fotochimic filmul expus, putem distinge doua tipuri de holograme:

Holograme de amplitudine: constau in sectiuni transparente si opace cauzate de granulele de argint formate in procesul de dezvoltare.

Holograme de faza: stratul dezvoltat isi pierde opacitatea intr-un proces de decolorare. In functie de procesul specific de decolorare, informatia este pastrata sub forma unei schimbari in indicele de refractie, grosime sau riduri pe suprafata hologramei. Cand holograma este reconstruita, undele de lumina trebuie sa parcurga trasee optice si geometrice diferite, astfel incat sa apara diferente de cale optica intre undele individuale.

Hologramele de faza, nefiind absorbante in timpul reconstructiei, sunt semnificativ mai luminoase decat hologramele de amplitudine dens optice. Aceasta este de ce hologramele de faza sunt preferate in aplicatiile tehnice moderne, evidentiindu-se importanta lor in domenii variate cum ar fi medicina, securitatea si arta vizuala.